De unde vine expresia „Colac peste pupăză"?

Limba română nu duce lipsă de expresii, una mai amuzantă ca alta, iar românul găsește un proverb în orice conjunctură. Totuși, de unde vine expresia „Colac peste pupăză”, una dintre cele mai folosite de către vorbitorii limbii române?

Formularea „Colac peste pupăză” este folosită atunci când se vorbește despre o accentuare a unei situații nefavorabile. „Colac peste pupăză” este expresia sinonimă a lui „Un rău nu vine niciodată singur”. De exemplu: „După ce că nu aveam bani, a venit și amenda colac peste pupaza”.

„Marea majoritate” este pleonasm?

În anumite zone ale țării, „pupăza” este denumirea dată unei pâini de mărime considerabilă, în formă de cuib de pasăre, care are un anumit rol în ceremonialul de nuntă. Iar expresia cu pricina se referă la această împletitură din cocă și nu la pasărea cântătoare.

Astfel, punerea unui colac peste alt colac atrage cu sine o nenorocire. Cel mai probabil, expresia face referire la faptul că la înmormântare românii obișnuiesc să ofere un colac. Iar cum pupăza este oferită la nuntă, un eveniment în care românii au multe griji, un „colac peste pupăză” (o înmormântare după o nuntă) nu este nicicând de bun augur.

Una dintre primele opere literare unde apare expresia este „Peregrinul transilvan”, un jurnal de călătorie scris în anul 1865 și semnat de Ion Codru Drăguşanu. La un moment dat, scriitorul vorbeste despre negocierea unui salariu: „Acordai pre lună 80 de taleri şi 300 pauşale de rentoarcere, emolumente bune, poţi zice pupăză pre colac”.

Printre proverbele românești care mai conțin cuvântul „colac” se numără: „Dacă nu e colac, e bună şi pâinea”, „Baba cu colacii și moșul cu cozonacii”, „Câinele nu fuge de colac, dar de ciomag”, „Merg câinii cu colaci în coadă” sau „Când vrea Domnul, vine şi satana cu colaci”.